S-a aflat ce hărți i-a arătat Putin lui Trump în Alaska. Asta ar trebui să accepte Zelesky

Introducerea unui posibil acord de pace între Statele Unite, Rusia și Ucraina continuă să fie un subiect extrem de delicat și tensionat pe scena internațională. Întâlnirea programată vineri în Alaska între președintele american Donald Trump și liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, are ca miză principală găsirea unei soluții pentru războiul declanșat de invazia rusă din 2022. Discuțiile se concentrează pe o posibilă încetare a focului, dar problema teritoriilor ocupate de Rusia rămâne cea mai mare piedică în calea unui compromis real. Cu aproape o cincime din Ucraina aflată sub ocupație, orice formă de „schimb de teritorii” ridică semne de întrebare majore, atât pentru Kiev, cât și pentru partenerii occidentali.

Teritoriile disputate și presiunile militare

Una dintre propunerile vehiculate în ultima săptămână, prezentată în cadrul discuțiilor purtate de trimisul special american Steve Witkoff la Moscova, vizează cedarea de către Ucraina a părților rămase din regiunile Donețk și Luhansk – adică Donbasul – în schimbul unui armistițiu.

Însă situația pe teren se complică de la o zi la alta. În Donețk, forțele ruse au înregistrat avansuri semnificative în nord-estul zonei Dobropilia, punând presiune suplimentară asupra apărării ucrainene. În timp ce Kievul minimalizează aceste acțiuni ca infiltrări ale unor grupuri reduse de soldați ruși, surse locale vorbesc despre exploatarea unei vulnerabilități acumulate în urma lunilor de atacuri constante. Astfel, chiar și în mijlocul negocierilor, realitatea militară rămâne extrem de volatilă.

Un posibil „schimb de teritorii”

Discuțiile privind un eventual schimb de teritorii sunt privite cu reticență de partea ucraineană. Politic și social, ar fi aproape imposibil ca președintele Volodimir Zelensky să ceară zecilor de mii de civili și militari din Donețk să evacueze voluntar regiunea. Procesul ar fi logistic un coșmar, mai ales într-un interval scurt de timp și în contextul unei ofensive rusești de vară.

Pe de altă parte, Rusia nu are prea multe teritorii pe care să le cedeze la schimb. Micile fâșii ocupate la granița de nord, în apropiere de Sumî și Harkiv, sunt catalogate drept „zone tampon” de către Kremlin, dar nu pot fi considerate o compensație reală. Ele sunt teritorii ucrainene ocupate abuziv și nu echivalează cu regiunile vaste din Donbas.

Alte teritorii ocupate: un nod al negocierilor

O altă întrebare majoră este legată de celelalte regiuni aflate parțial sub ocupație rusă – Herson și Zaporijie. Confuzia apărută în urma discuțiilor de la Kremlin ridică semne de întrebare privind intențiile reale ale lui Putin. A renunțat oare liderul rus la obiectivele sale maximaliste sau încercă doar să câștige timp?

Moscova deține controlul asupra celei mai mari părți din Donețk și Luhansk, dar și aproximativ două treimi din regiunile Herson și Zaporijie. Totuși, orașul Zaporijie – un important centru industrial și strategic – rămâne sub administrația Kievului. Eventuala cedare a acestuia este exclusă din start de către Ucraina, deoarece ar însemna nu doar pierderea unui teritoriu vital, ci și validarea planului Rusiei de a folosi regiunile ocupate drept puncte de lansare pentru viitoare atacuri, exact cum s-a întâmplat cu Crimeea, anexată ilegal în 2014.

În prezent, scenariul unui „schimb de teritorii” pare mai degrabă o teorie diplomatică decât o opțiune aplicabilă, iar negocierile din Alaska vor arăta cât de dispus este Kremlinul să accepte o încetare reală a ostilităților și dacă Washingtonul poate construi un cadru viabil pentru pace.