Condica faptelor bune - Donatorii de Decembrie

Știri interne

Condica faptelor bune – Donatorii de Decembrie

Crăciunul bate la ușă puternic și ziua de 25 decembrie este la distanță de doar câteva ore și mulți dintre noi am semnat deja condica de fapte bune – aia de se semnează doar o dată / maxim de două ori pe an, dar în special DECEMBRIE. Când ne izbucnește în corp latura caritabilă a noastră și ne apucăm să căutăm cauze, în speranța că Dumnezeu, ocupat cu „te rog Doamne” are răgaz o clipă să observe că am devenit păsători făță de semenii noștri aflați la necaz.

Condica faptelor bune: 30 de zile de bunătate față de semeni

330 de zile pe an ni le petrecem într-o ignoranță față de semeni de cele mai multe ori: aud la semafor cum un șofer strigă cu patos unui om care vine să-i ceară 1 leu – „DU-TE ȘI MUNCEȘTE!” sau trecem pe lângă bătrânii pe care-i vânăm de sărbători și mai auzi cum țipă unul la mamaie că n-a muncit și n-are pensie.

Dupa 1 decembrie imediat ce ne revenim din patriotismul brusc trezit și cântăm Imnul Național, ne apucă concurența faptelor bune, nu facem multe alegem una mai cașto decât a ales un prieten sau să pară ceva WOW sau fie cum fi o fi – omenos să te simți. Și încep acele întrebări stupide dar pline de …. „Auzi, cutărescu, eu am ales să donez la o casa de copii o pereche de ghete că săracii de ei n-au, te bagi și tu?” Inevitabil interlocutorul spune: „Ah, stai să vezi eu am ales ceva și mai…” Inevitabil frazele se încheie cu „SĂRACII DE EI”.

„Săracii de ei” zicem doar din 2 decembrie și ne ține în cazuri excepționale până pe 24 decembrie. Luna asta activează extraopțiunea „De Crăciun fii mai bun”.

Este ca și cum acești oameni aflați în centre de plasament sau aziluri de bătrâni se muta în decembrie acolo că știu ei sigur că oamenii cu suflet mare își amintesc de ei. În restul anului nici măcar 10% din cei care se agită acum nu mai pomenesc veci de ei și dacă aduci vorba replica e: „Să facă statul!”.

Păi..vezi tu n-a făcut nici până acum, ce vrei să facă, nu mai bine nu te mai cerți cu el și faci ceva? Cum facem să nu-i uităm imediat ce vine 24 decembrie în calendar? Nu spune nimeni că trebuie să ajuți tot anul, dar nu trebuie să aștepți Paștele și să îți reamintești că oamenii ăia merită o masă caldă. Poate dacă nu ai resurse te poți duce voluntar la cămin să ajuți personalul cu treburile sau donezi 2 euro pe lună la un SMS organizat de vreo fundație credibilă și constant contribuția ta face un întreg.

Ce-o fi oare în mintea celor care stau acu la ușă? Parcă expuși de conducere să aștepte cu „drag” mila noastră de Crăciun în prag. Ei știu că dacă au noroc doar de Paște se mai activează mulțimea sau la Crăciunul viitor speră să nu le sară rândul că -s multe cauze tot mai tentante sau mai rău „la modă”.

Donatorul de ocazie are pe fir cu Cristoșel

Reiau puțin că m-am încins și simt nevoie de cronologie.

În ianuarie viața revine la „normal”. Fiecare-și vede de treburi, începem să intrăm în bula vieții cotidiene și ne vedem de treabă. Ne mai enervează câte un cerșetor, ne mai emoționează vreo postare pe vreo rețea de socializare sau dau ăștia la TV câte un caz – asta… și  asta a devenit raritate că acum prezentatorii țipă la telespectatori că e de porc pentru că nu respectă ce este de respectat…- ne uităm tâmp și LUNG și zicem un off timid, eventual dăm și-un SMS (în cazuri foarte bune și rare) să se ducă 2 euro la cauză.  Nici bine nu ajunge SMS- ul că intervin pretențiile către Critoșel. Știți replica: „Doamne de ce îmi dai doar mie greutăți? Că am AUJUTAT pe toată lumea?”

Mi-l și închipui pe Cristoșel cum pleacă de acasă la el, ajunge la birou și deschide… liniile de comunicare. În total vreo 8 miliarde, și-s convins că de jumătate din mesaje încep cu „Te rog Doamne”. Rar mai vede ”Mulțumesc Doamne” sau și mai rar ”Doamne nu vreau nimic, vreau doar să vorbim”. Whatsapp-ul lui cum ar veni e blocat de solicitări și ne mirăm că uneori nu ne ascultă ĂL de Sus. PĂI E PLIN DE TREABĂ. Maria vrea să ia bacu miraculos de Dumnezeiesc, Alin vrea să câștige la loto, Geanina vrea…

Iar odată cu ajunul Crăciunului se disipă alturismul spontan și ne întoarcem la sarmale – că de… noi le avem cam când vrem, uităm că poate alții visează.

Așadar, în 30 noiembrie Dumnezeu urcâ-n pod și coboară caietul mare cât Oceanul Pacific cu condica unde ne trecem care mai decare cu numele, prenumele, evident și  ce am donat (cu TVA inclus) și semnătură. Să știe Critoșel că am făcut treabă în locul lui, iar noi în deplină modestie așteptăm să fim și răsplătiți.

Am văzut personal cazuri de donații de încălțăminte, într-adevăr și prost organizate – unde îngrijitorii sau pomenit cu zeci de perechi care au același număr sau mare diferență între ele. Cum le separi? Cum le împarți? Vorba donatorului de ocazie „apăi nu-i treaba mea, eu am făcut ce am știut, să se descurce!”.

Da, știu avem probleme, da e greu, da e cum vreți să fie, da nu ne permitem să donăm lunar, dar sigur ne permitem să fim naibii mai modești și să facem fapte bune când vrem noi, chiar și doar în decembrie, dar hai să nu mai punem poze pe rețele de socializare în care cerișim atenția altora care să vadă și imensul alturism ce zace în noi, nu mai sunăm prietenii să facem concurență, eventual hai să-i convingem să ne ajute, nu mai facem spectacol dintr-o chestie ABSOLUT FIREASCĂ. Noi nu realizăm cât suntem de norocoși că avem ce avem, da muncim, da ne zbatem dar avem o față a lui Dumnezeu mai bună întoarsă spre noi.

Nimeni nu are tot exclusiv că a muncit, a fost și un dram de noroc, dram de șansă și evident Critoșel a pus și el o pila, dar ce bine ar fi să înțelegem asta și să dăm o mână de ajutor și restul celor 330 de zile. Cu ce putem. Insist tehnica permite să programezi SMS-uri lunare.

Din nefericire acest oameni vizați de fapte bune de ocazie sunt ca niște trofee parcă cu care ne lăudăm și expunem. Mai bine am face front comun și să ne amintim că:

  • Copiii din centrele de plasament au permanenta nevoie de ceva.
  • Bătrânii din azil ar vrea masă caldă nu doar de Crăciun.
  • Orice altă cauză este activă în tot anul nu doar în perioada în care cântă Hrușcă pe repeat.

Este în puterea noastră să facem ceva. În primul rând pentru noi și din prea plinul nostru sau chiar puținul nostru dacă putem ajuta o putem face oricând. Nu ne trebuie cauze. Poate ajungi la scara blocului și o vezi pe vecina de la șase că se canonește cu 3 plase de cumpărături, ajut-o și cără-i tu o parte până la ușă. Zâmbește-i doamnei de la casierie, dă-i bună ziua și nu cere ca măgaru „să îmi dați o pungă” fară să dai măcar din cap s-o saluți. În fiecare zi poți face un gest care să fie adunat la totalul respectului față de semenii tăi – că despre asta-i vorba.

Continue Reading
Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top